Majoritatea conținutului dedicat celor care vor să devină independenți vorbește de fericire, libertate și cum viață ta se schimbă sesizabil după ce nu mai ești angajat în firmă altcuiva. Dar nimeni nu-ți zice că e greu în munca pe cont propriu. Îți zic așa, cu jumătate de gură. Da, ba, mai sunt și zile nașpa. Să treci pe cont propriu și să rămâi așa va fi una dintre cele mai mari provocări din viața ta.

Din gri, viața ta devine roz și apoi poate deveni gri la loc 

Așa e. E roz o perioadă. Mai ales cea de la început în care iei decizia, te gândești, planifici, visezi, ai primii clienți, îți dai demisia, încerci diverse idei la scară mică și realizezi că se întâmplă una dintre cele mai mai schimbări din viață ta. E un sentiment greu de descris. Oscilează între emoție, bucurie, anxietate, entuziasm, griji, fericire și oboseală. Uneori atinge chiar și puncte de extaz și panică. Nu e ușor să zici “Gata, fac eu pentru mine. V-am pupat!” pentru că nu pleci doar de lângă colegii de birou, ci pleci de lângă tot ecosistemul în care ai fost învățat să lucrezi. Nu-ți dai seamă de asta atunci, în primele momente.

Și la un moment dat te lovește: sunt 1.000 de chestii pe care nu le știi. Apoi, pe măsură ce te apuci să le înveți îți dai seama că mai sunt alte 10.000 pe care nu le știi. Și aici există un punct de răscruce, unde ai două variante:

1. te panichezi, te descurajezi, te pierzi

încercând să înveți tu tot și să devii expert în toate sau să găsești oameni care pot suplini lipsurile tale de cunoștințe și informații, dar costă și ajungi să nu te descurci cu banii.

2. abordezi situația obiectiv

și încerci să înveți bazele lucrurilor pe care nu le știi. Pentru că nu ai nevoie să devii expert în contabilitate, de exemplu. Dar ai nevoie să înțelegi ce înseamnă să ai un PFA sau un SRL în România. Înțelegi ce bucăți îți trebuie că să te descurci bine pe cont propriu și le înveți pe alea.

Pe lângă lipsă de cunoștințe și experiență în departamentele pe care le aveai în jurul tău la locul de muncă, mai e un hop. E cel mai constant și dificil de sărit pentru că e unul al tău: lipsă de disciplină. 

Lipsă asta de disciplină are mai multe componente care lucrează simultan pentru a te opri din drum și a te ține comod. Chiar din prima lună din munca pe cont propriu, ajungem să ne plângem de aceleași lucruri: nu reușim să avem o constanța, un program, procrastinăm de parcă asta ne-ar fi meseria, somnul a luat-o razna (uneori e prea mult, alte ori e prea puțin) și ne e foarte greu să ne trezim de dimineață și să mâncăm așa cum trebuie.

Saga trezitului de dimineață – e greu, dar nu e

Trezitul de dimineață este un subiect pe care mulți freelanceri au întrebări și nu reușesc să-l cucerească când trec la munca pe cont propriu. Toți am vrea o soluție mai simplă decât “te obligi să te trezești”. Partea proastă este că până îți înveți corpul cu un program, trebuie să te obligi. Îmi pare rău. Nu există altă soluție. Orice ai face se rezumă la a te obligă într-o formă sau altă. Dar poți să folosești niște trucuri care nu implică un dialog intern de autoflagelare:

1. The 5 Second Rule merge de minune la munca pe cont propriu

a lui Mel Robbins este una dintre ele. E o metodă simplă de a-ți păcăli creierul să facă ceva ce nu are chef să facă. 

2. Dacă nu poți să te trezești de dimineață pentru tine, fă-o pentru alții.

Adică, pune-ți întâlniri de dimineață. Cât de dimineață vrei sau se poate. Și nu-ți pune întâlniri cu prietenii pentru că ei te iartă dacă ajungi târziu. Pune-le pe cele cu clienții sau colaboratorii.

3. Fă-ți singur un sistem de penalizare.

Da-ți amendă pentru fiecare minut stat în pat peste ora de trezire. Ia banii din portofel și da-i persoanei cu care îți împarți viață să-i pună în pușculiță. Dacă stai singur, poți și tu să-i pui într-un recipient pe care nu poți să-l deschizi.

4. Fă-ți abonament la sală sau ia-ți un antrenor de alergat.

Ceva ce costă dacă lipsești. Da, pedeapsă din nou. E tot un soi de obligație, dar e una care funcționează mai ușor.

5. Programează pentru dimineața ceva la care ții sau îți place.

Nu totul trebuie să fie despre pedeapsă în munca pe cont propriu. Poate să fie și despre recompensa. Ai un hobby? Mută-l de seară pe dimineață. Fie că e vorba de citit, desenat, jucat pe Playstation, gătit, scris, cusut cizme sau orice altceva. Dacă ești entuziasmat de ce ai de făcut dimineață, îți e mai ușor să te trezești.

Pentru alții faci, pentru tine canci 

Din păcate noi ca specie funcționam mai ușor cu pedepse sau cu obligații față de oricine altcineva în afară de propria persoană. Suntem programați sau învățați de diversele traume din viață noastră să ne autosabotăm. E valabil și pentru munca pe cont propriu. Orice facem pentru noi este o luptă cu propriul creier și este infinit mai greu decât ceva ce facem pentru alții. Iar când vine vorba de munca pe cont propriu, situația se îngroașă și mai rău. Ca angajat aveai un șef față de care erai responsabil, care te pedepsea mai evident sau mai subtil când nu-ți făceai treaba. După ce treci la munca pe cont propriu, ești tu cu ține. Tu ești șef, tu ești angajat, tu ești tu din timpul liber. Și rolurile se amestecă rău mai ales dacă lucrezi de acasă. 

Disciplina se antrenează

Dar astea se pot rezolvă dacă îți dezvolți disciplină. E obligatorie pentru munca pe cont propriu. Și e ceva ce se antrenează. Puțin câte puțin, exact că atunci când lucrezi să-ți dezvolți masă musculară. Ești atent la ce mănânci, când și cum dormi, ce exerciții faci, cât de regulat le faci, ce lucruri îți fac rău și uneori te ajuți cu suplimente sau oameni care îți împart obiectivele. Așa funcționează și disciplina. Azi te trezești la 8, mâine la 7, poimâine la 6. Apoi treci la mesele mai sănătoase și apoi îți dezvolți ritualuri și rutine care împreună vor lucra să țină creierul departe de autosabotare.

Ca încheiere te las cu un gând simplu pentru munca pe cont propriu:

Ești angajat, programul tău de lucru este de la 9 la 18 cu pauză de masă inclusă. Drumul până acolo îți ia între 30 și 80 de minute, deci trebuie să te trezești în jur de 6 ca să ai timp de cafea, dus și poate un mic dejun. O faci, nu? Te trezești și îl faci pe naiba în șapte să ajungi la birou la oră 9. Ce metodă de automotivare folosești? De ce atunci poți și când faci munca pe cont propriu, ceva pentru ține nu poți? Să fie pentru că inconștient crezi că ceilalți merită mai mult eforturi din partea ta decât meriți tu? Fii sincer cu ține și amintește-ți treabă asta de fiecare data când ți-e lene să te ridici din pat și vezi dacă funcționează.