Comunitatea viata de freelancer: Interviu cu Anca Moldovan
Sumar articol
Cine este Anca Moldovan
Sunt Anca Moldovan si de 14 ani lucrez ca traducător și interpret de conferință. Și în fiecare an când completez pe declarațiile ANAF data începerii activității mă conving tot mai mult că mi se potrivește activitatea aceasta.
Eu nu „mi-am dat seama” că vreau să fiu freelancer. Obișnuiesc să spun că pe mine viața m-a pus pe drumul acesta. Nu a fost o alegere conștientă, gândită îndelung. La sfârșitul facultății eram sigură că îmi doresc un loc de muncă „normal”, cu program 9-17 și salar. Ca să am siguranță! Doar că aveam senzația că nu mă pricep la nimic. Așa că în loc să caut un job m-am înscris la masterat.
În anul de master în interpretare de conferință (ce tare! știu J) începusem să mă interesez de ce am nevoie ca să lucrez legal în domeniul acesta. Toată lumea îmi spunea că îmi trebuie autorizație de traducător de la Ministerul Justiției. Nu înțelegeam cum mă va ajuta asta să lucrez legal ca interpret, dar nici cei pe care îi întrebam nu știau să îmi explice mai departe. Am primit autorizația. Apoi am fost trimisă la ANAF să „mă fac PFA”. Și când am întrebat ce trebuie să fac mai departe, mi s-a răspuns: să îți cauți clienți și să lucrezi. Deja ai declarat la fisc că o să faci baniJ
Nu m-am descurcat să îmi găsesc clienți în primii ani. Îmi era teamă. Așa că lucram ce primeam de la alții. Trebuie să spun din start că lucrez într-un domeniu în care recomandarea e cheia care deschide orice ușă. Timp de vreo 4 ani după aceea am trăit cu convingerea că trebuie să îmi găsesc un job fix, 9-17, și să am stabilitate. Am și experimentat un job 9-17 timp de 7 luni. Experiența a fost minunată. M-am mutat în alt oraș. Mi-au plăcut mult colegii de la job și am rămas cu o mare afecțiune pentru ei. Doar activitatea în sine nu mi-a plăcut. Treptat am ajuns la concluzia că în domeniul acesta e mai bine și mai sănătos să fii freelancer decât angajat.
Așa am ajuns după 4 ani de freelancer-it și experiența unui job 9-17 să accept că sunt pe direcția potrivită pentru mine.
Asculta Viata de Freelancer PODCAST pe:
Care iti este setupul de lucru?
Setupul de lucru? Ce bine sună! Mă și gândesc la un birou bine dotat cu vedere spre un parc. Eu am două setupuri de lucru: pentru interpretare merg unde se află clientul (centre/săli de conferință (în cel mai bun caz), uneori săli de spectacole (ador galele și decernările de premii – mereu se întâmplă ceva neprevăzut acolo), alteori merg în fabrici, pe șantiere, ocazional și la TV. Pentru partea aceasta recuzita mea constă în laptop de geantă (mic ca să încapă și să îl pot căra), caiet de notițe (ăla pe care mâzgălesc chestii la consecutivă – cunoscătorii știu, ceilalți se miră cum de înțeleg ce am scris acolo), pixuri, apă și „mâncare pentru creier” (e ușor să fac hipoglicemie după un efort intens). Restul echipamentelor le asigură „tehnicul” (căști, console, cabine, etc.). Și am desigur o valiză cu 5 roți. Un asset neprețuit la casa omului călător.
Pentru partea de traduceri scrise setupul meu e acasă. Acolo am biroul și o masă de lucru. Laptopurile (unul mare, să se bucure și ochii mei, și unul mic pentru deplasări), hardul extern și multe stick-uri de memorie. Am și dicționare pe hârtie, chiar și pentru limbi în care nu lucrez. Toate stau frumos în bibliotecă, m-am cam dezvățat să le folosesc. Deși încă primesc cadou dicționare și îmi sunt dragi. Acum însă primează viteza, obișnuința și marele internet.
Mai am și multă hârtie. Îmi place să scriu de mână și să folosesc cumpătat resursele. Așa că pun deoparte orice coală scrisă doar pe o parte și o folosesc ulterior pentru însemnări. Cumva simt că asta mă ține în contact cu realitatea imediată (listele de TO DO le scriu pe hârtie, nu pe telefon). Am și agende pentru ținut evidența comenzilor. Și desigur mapele pentru documentele administrative. Și softurile de traducere asistată – iubitul și mult cerutul Trados și mai rar folositul MemoQ.
Tot din setup face parte și youtube. Deși nu am mereu chef de ascultat muzică. Dar atunci când am, ascult fie muzică instrumentală (Eugen Doga face minuni!:) ), fie melodii din diferite țări/regiuni, așa ca să văd cum e la alții (îmi place Eivor din Insulele Feroe și mai nou muzica rusească – Filip Kirkorov nu o fi prea la modă, dar lucrez bine pe muzica lui).
Trebuie să îi pun la setupul de lucru și pe cei câțiva prieteni de pe FB cu care vorbesc peste zi – așa ca să țin contactul cu lumea. (Dragilor, mulțumesc că existați! Spor la lucru să aveți. Eu intru în concediu de azi J)
De ce ai nevoie pentru a-ti face treaba cat mai bine?
Pentru a-mi face treaba cât mai bine am nevoie de „presiune” – cred că am ajuns să iubesc deadlineurile. Mă țin în priză și mă obligă să mă organizez. Cumva știu că oricât de grea ar fi o lucrare pe care o accept o voi duce la capăt, la timp. Deși la capăt ajung și eu epuizată.
Ca instrumente, am nevoie de un laptop cu conexiune bună la internet (ce noroc pe noi că trăim în România!). Ca rutină, am nevoie să încep activitatea dimineața devreme (5 dimineața e oră normală de lucru! desigur nu și pentru restul casei care se scoală la decenta ora 7 J). Seara nu pot lucra deloc. Iar după ora 16 devine greu de lucrat din cauza oboselii și a căldurii, vara.
Mi-am dat seama că am nevoie de oameni în jur – îmi priește să lucrez din diverse locuri – când e cald mai ies în parc, cât ține bateria. Iar mai recent merg câteva zile pe lună la un spațiu de co-working. Încă sunt uimită de ce spor și chef de muncă am cât sunt acolo.
Pentru partea de interpretare am nevoie mare ca oamenii să vorbească direct în microfon. Altfel nu am cum să îi aud, indiferent cât de puternice le sunt vocile. Și am nevoie să nu mai testeze microfonul lovindu-l cu pixul sau suflând în el. Am căștile puse și microfonul amplifică sunetul. Risc să îmi facă timpanele sită. Profit aici de ocazie să vă rog pe voi, cititorii, să testați microfoanele vorbind pur și simplu în ele. Și când vorbiți la microfon țineți-l în fața gurii, vă rog eu mult.
Care a fost primul tau proiect pe care l-ai avut pe freelance? Ce ai invatat din el?
Primul meu proiect a fost un congres (nu îmi mai amintesc subiectul) organizat de o asociație umanitară, undeva în apropiere de Miercurea Ciuc. Acum aș zice că am învățat 3 lucruri din el:
- În domeniul ăsta se lucrează predominant pe recomandare (primisem oferta de la un coleg de master) și munca de interpretare este muncă de echipă (de aceea vedeți tot câte 2 interpreți la conferințe). Aici trebuie să îi mulțumesc lui Radu, colegul cu care am mers la acel congres. De la el am învățat că nu pot spune unui client că eu lucrez doar engleză-română, nu și invers. Că risc să nu îmi dea nimeni contracte așa. Mersi, Răducu, am ținut cont de sfat!:)
- Am început să descopăr acolo că clientul crede că poți lucra oricând și în orice condiții dacă nu îi specifici care sunt limitele. Dar după ce rămâi nemâncat la cină pentru că trebuie să traduci scurtele discursuri ale invitaților ajungi să înveți să pui limite.
- Am învățat cum să completez o factură, de ce trebuie să am un contract. Și mai ales cum să stabilesc prețul pe pagina de traducere scrisă (desigur asta am învățat după ce am facturat un număr de pagini cam de două ori mai mic decât era în realitate).
Care sunt lucrurile bune si care sunt lucrurile mai putin bune in viata ta de freelancer?
Viața de freelancer e probabil cea mai mare lecție pe care o pot învăța. Pentru că am în permanență ceva de învățat, ceva de rezolvat.
Există nenumărate lucruri bune, pe care le descoperim pe măsură ce trecem de teama începutului. Ca freelancer înveți să fii responsabil pentru tine și activitatea ta (practic înveți că dacă faci, ai; dacă nu, nu!).
Cu riscul de a părea exagerată, cred că fiecare persoană ar trebui să aibă măcar o scurtă perioadă de freelancer în viață.
Înveți că trebuie să te ocupi singur de tot ce ține de activitatea ta – și treptat lucrul acesta se extinde și în alte domenii ale vieții. Înveți treptat cum să îți valorifici propria muncă, cum să relaționezi cu oamenii, fie că sunt clienți actuali sau potențiali sau colegi/colaboratori cu care lucrezi ocazional (colegii/colaboratorii s-au dovedit foarte importanți în munca asta! sunt de mare ajutor).
Și mai presus de muncă și bani, ajungi (sper!) să cunoști valoarea timpului. Mai ales atunci când nu îl ai. Atunci înțelegi că timpul e cea mai de preț resursă (și timpul de muncă și mai ales timpul liber).
O parte mai puțin bună, cel puțin la prima vedere, este nesiguranța. Nimeni nu îți garantează nimic când ești pe cont propriu. Însă odată cu experiența înveți să gestionezi nesiguranța și să îi faci față (te pregătești pentru perioadele cu activitate mai redusă, înveți să îți gestionezi banii ca să ajungă, îți diversifici activitatea, etc.)
Partea administrativă e neplăcută și generatoare de confuzii (noroc că acum nu mai plătim asigurarea de sănătate direct la CNAS J). Dar ajungi să accepți și realitatea aceasta când înțelegi că în freelancing ești și manager și executant și trebuie îndeplinite toate sarcinile acestea.
Și poate cea mai neplăcută parte a freelancingului este izolarea, dacă lucrezi de acasă. Dar și pentru aceasta există soluții.:)
Cum reusesti sa ramai sanatoasa fizic si psihic? Ce faci pentru asta? Ai vreun secret?
Aici mărturiesc că citesc și ce au scris ceilalți freelanceri, să văd cum pot îmi diversific „secretele”. De câțiva ani am început să pun mare preț pe timpul meu. De exemplu, nu mai lucrez seara deloc.
Am în program activități recreative (dans, concerte) și am început să fac sport în parc (jogging sau exerciții la aparatele acelea instalate în parc). La înot merg mai rar (când am deplasări și sunt cazată la hotel primul obiect care intră în valiză e costumul de baie, abia apoi mă întreb dacă are hotelul piscină)
Tot când sunt în deplasări, ies să vizitez zona unde mă aflu, să cunosc locul (mă gândesc că e un noroc că sunt acolo cu munca, că poate pe cont propriu nu aș fi mers, sau că poate nu voi mai reveni niciodată acolo). De obicei ies dimineața înainte de ora 9. Știu că după-amiaza, după o zi de conferință sunt slabe șanse să mai am putere să ies. Un obiectiv ferm e să ies din casă în fiecare zi, indiferent de vreme.
Și cred că ingredientul secret e compania oamenilor. Eu fac parte dintre cei care au nevoie mare de companie. Am noroc de o familie minunată și de câțiva prieteni pe care mă pot baza (măcar pentru o plimbare în parc după o zi de muncă sau pe o conversație la telefon dacă nu reușim să ne vedem prea des).
Tot pentru a fi în compania oamenilor și pentru a face activități frumoase și utile am intrat în JCI București. Activitatea acolo e exclusiv voluntară și în limita timpului meu disponibil. Dar am ajuns să îmi placă foarte mult și să țin mult la colegii mei. Pe ei îi admir pentru talentul de a face proiecte admirabile din nimic! Deci, cam din bucăți din acestea se construiește echilibrul meu!
Care sunt cele mai mari frustrari pe care le ai legat de freelance?
O mare frustrare e faptul că munca propriu-zisă îmi ocupă mult timp. O altă frustrare este relația cu instituțiile care ne au în evidență (deși trebuie să recunoaștem că au existat o serie de îmbunătățiri în ultimii ani). Schimbările legislative frecvente ne cam scot din ritm. Iar deplasările pe la ANAF/CNAS/Casa de pensii sunt mâncătoare de timp, mai ales când nu sunt în aceeași localitate în care și lucrez.
Strict legat de domeniul meu de activitate, o mare sursă de frustrare este confuzia dată de lipsa reglementărilor clare (singura lege aplicabilă nouă este cea care reglementează traducătorii autorizați). Așa ajungem ca pentru licitații să fie nevoie de autorizație de traducător (teoretic pe domeniul juridic), deși obiectul licitației e în cu totul alt domeniu.
Lipsa aceasta a reglementărilor (piața e liberă!) duce și la dificultăți în stabilirea și menținerea prețurilor pentru lucrări. (În privința aceasta mie îmi prind bine discuțiile cu colegii cu care lucrez mai des. Aflu ce păreri și soluții au și ei).
Ce carte citeste Anca Moldovan in prezent? Care este cartea pe care orice freelancer ar trebui sa o citeasca inainte sa se apuce de business?
În prezent citesc două cărți despre Turcia și o perioadă din istoria Turciei. Am început recent să lucrez și traduceri din limba turcă și cititul în turcă e o cale de a-mi îmbunătăți vocabularul și gramatica limbii. Cartea în limba turcă se numește OD. E un roman scris de Iskender Pala (istoric turc, din câte știu oferă consultanță pentru serialele istorice turcești care mai ajung și la noi. Deci e posibil să fie auzit deja de el). Romanul e despre viața poetului național al Turciei, Yunus Emre.
Cea de-a doua carte se numește Turkish Awakening. E în limba engleză (britanică!), fiind scrisă de o jurnalistă britanică, pe jumătate turcoaică. Ea descrie felul în care a descoperit Turcia după ce s-a mutat acolo la vârstă adultă.
Legat de cărți strict pentru freelanceri, mă feresc să fac o recomandare. Însă aș vrea să recomand fiecărui adult, deci implicit freelancerilor o carte care se numește Cel mai bogat om din Babilon (G.S. Clason, 1926). O carte excelentă de educație financiară și de gestionare a activității care îți aduce veniturile. Din ea îmi vin acum în minte două sfaturi excelente pentru freelanceri: 1. Plătește-te pe tine întâi! O parte din ceea ce câștig e a mea (10% J) și 2. Zeița norocului îi favorizează pe cei curajoși. Deci, acțiune promptă și decisivă în locul amânării inutile.
Ce aș putea recomanda viitorilor freelanceri sunt site-uri utile. Viata de freelancer e unul dintre ele. (Multumim ca ne citesti, Anca!)
Ce ai putea sa faci acum care sa schimbe ceva in bine in businessul tau peste 5 ani?
Acum sunt într-o perioadă în care mă pot extinde suficient cât să îmi asigur un flux de lucru constant pe perioadă mai lungă. De fapt, acesta este si obiectivul meu pentru perioada următoare.
Ce lucru de azi ai vrea sa si-l aminteasca Anca Moldovan de peste 10 ani?
Peste 10 ani vreau să îmi amintesc că azi am avut curajul să acționez, să intru pe direcții pe care eram nesigură la început. Dar pentru care știu că dacă fac primii pași și am un plan cât de cât schițat, ca să văd direcția, de undeva se va întinde o mână care mă va ajuta.
Așa cum acum știu ce nu știam acum 10 ani, și anume, e important să acționez înainte să analizez prea mult lucrurile. E mai ușor să organizez ceva ce deja am început, decât să mai încep ceva ce am analizat atât de mult încât am sfârșit prin a nu mai acționa.
Cum pot lua legatura oamenii cu Anca Moldovan?
Oamenii pot lua legătura cu mine pe LinkedIn (răspund la mesaje) sau pe gmail: [email protected]
