fbpx

Comunitatea viața de freelancer: Interviu cu Cristina Alexandrescu

Cine este Cristina Alexandrescu?

Spus pe scurt, sunt Cristina Alexandrescu, expert contabil și consultant fiscal.

O contabilă îmbrăcată în tricou, blugi și adidași, care vorbește mult la telefon, care scrie toată ziua e-mailuri și care nu se desparte de Macbook-ul ei decorat cu sticker-e, lângă care îndeasă bine un dosar cu tot soiul de hârtii de care ar putea avea nevoie pe la ANAF și alte instituții, pentru a rezolva diverse probleme. Cam asta ar fi descrierea mea succintă. Uneori simt nevoia de un rucsac de 35 de litri, dar reușesc să mă mulțumesc cu unul de 20.

Ideile despre freelancing în domeniul meu au început să prindă contur în 2007. Eram studentă la momentul respectiv, însă profesia de consultant fiscal era tocmai la început în România. Mi s-a părut că sună bine. Nu mă vedeam atunci făcând neapărat asta, dar, cumva, am prins ideea și am perceput-o ca pe o opțiune viabilă. Contabilitatea am detestat-o. Nu mi-a plăcut să învăț conturi pe de rost, însă fiscalitatea îmi plăcea. Mi-a fost predată timp de 1 semestru, cu un tact absolut deosebit, de către dl. Prof. Dr. Univ. Ioan Talpoș, în acea perioadă, decan al Facultății de Economie și de Administrare a Afacerilor din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Cursul de Fiscalitate (materie opțională pentru prima generație de studenți pe sistemul „Bologna”) a fost o modalitate prin care un cadru didactic cu o experiență vastă mi-a arătat piesa lipsă din puzzle-ul business-ului.

Voiam să lucrez în logistică, însă nu a fost să fie. Era acea perioadă în care, dacă nu aveai o experiență de minim 2-3 ani, nu te chema nimeni la interviu.

Timișoara era o junglă a locurilor de muncă, iar pretențiile angajatorilor erau ridicate, cel puțin în ceea ce privește nivelul de experiență. Posibilitățile mele de angajare păreau multe, dar erau limitate în primul rând de adresa din buletin. Nu aveam domiciliul în Timișoara, lucru care de multe ori făcea diferența între a fi sau a nu fi angajat. România intrase de puțin timp în Uniunea Europeană, așa că pe bursele Erasmus era concurență. Internship-urile și programele pe care le putea urma un student de Științe Economice înafara școlii erau destul de puține. Cea mai mare provocare era să îmi găsesc un loc de muncă cât de cât în domeniul meu.

Deși existau multe voci în jurul meu  care îmi recomandau să mă angajez ca operator pe o linie de producție sau ca vânzătoare în proaspătul inaugurat Iulius Mall, am început să-mi caut un loc de muncă cu timp parțial la o firmă de contabilitate. Deși studiam Economia Turismului, Comerțului și Serviciilor, trăiam cu impresia că într-o firmă de contabilitate voi vedea mai mult și voi învăța mai mult decât oriunde altundeva. Nu aș mai ști cu exactitate câte firme de contabilitate mi-au închis ușa în nas din pricina lipsei de experiență. Le pierdusem numărul. Îmi amintesc faptul că la un interviu mi s-a spus: „Tu n-ai experiență! Ieși afară!” Acela a fost momentul în care mi-am zis: „Bine, nu-i nimic, ajung eu pe picioarele mele!”. Și așa, am făcut o adevărată fixație pentru a-mi deschide propriul cabinet.

Totul bine și frumos, doar că eu eram deja anul 3 și îmi căutam cu disperare de lucru. Lipsa unui loc de muncă în Timișoara ar fi însemnat pentru mine întoarcerea la Petroșani, orașul meu natal. Am găsit până la urmă un fel de internship neplătit într-o firmă mică, unde ulterior am fost și angajată șase luni mai târziu. Lucram pe un salariu din care îmi plăteam chiria și gazul unde locuiam, și cam atât. Pentru restul, primeam bani de la mama. Colaborarea cu șeful meu de atunci a fost un dezastru. Am și învățat mult în acea perioadă (sau, cel puțin, așa mi s-a părut), dar stress-ul, presiunea și certurile total neconstructive pentru orice virgulă greșită nu au fost deloc ușor de suportat.

La nici un an de la angajare, lucrurile scăpaseră de sub control destul de urât, așa că  am început să caut din nou de lucru. Am bătut la ușile unor firme mari, inclusiv PriceWaterHouse Coopers, Ernst&Young, Continental Automotive Products, însă peste tot am fost respinsă la interviul final. Așa că am înțeles destul de repede că nu am ce căuta într-o firmă de genul acesta. Pur și simplu, profilul și personalitatea mea nu se încadrau în tiparele cerute de multinaționale. Oare nu eram capabilă să ocup alt loc de muncă înafara celui din acea firmă mică de contabilitate pe care o uram atât de mult!? Ca să fie tacâmul complet, izbucnise criza; era acea perioadă în care toate firmele făceau concedieri masive, așa că șansele mele de a-mi găsi alt loc de muncă au scăzut drastic. În final, șeful meu a considerat că reprezint o povară pentru firma lui, motiv pentru care m-a trimis la altă firmă de contabilitate. Fără să vrea, mi-a făcut cel mai mare bine din lume. Ajunsesem să-i stau în gât, iar eu nu mai suportam să intru în acel birou.

Așa am ajuns la Consinvest, un grup de firme de contabilitate, consultață fiscală și audit, care activează pe piața locală încă din 2002. O firmă mică la vremea respectivă, dar foarte respectată. Aici m-am format ca profesionist, printr-o colaborare care durează de nu mai puțin de 9 ani. Gabriela Tița, care a fondat și conduce grupul Consinvest, este totodată și persoana care mi-a fost șef și mentor în tot acest timp. Într-o discuție de maxim 1 minut despre o greșeală de-a mea făcută pentru că nu avusesem niște informații la timp, a demontat tot ceea ce eu știam despre meseria de contabil: mi-a arătat că orice greșeală poate fi reparată, că există soluție la orice problemă și că viața din consultanță are și părți rele, dar și părți bune și, uneori, amuzante. Dincolo de suportul pe care l-am primit pentru dezvoltarea mea profesională de-a lungul anilor, ea mi-a dat această lecție într-un moment în care eram pe punctul de a-mi schimba meseria. A fost prima lecție pe care am primit-o de: „vezi că se poate și altfel”. Pot spune cu certitudine că, în cea mai mare parte, datorita Gabrielei sunt ceea ce sunt azi. 

Între timp, am finalizat două programe de masterat, unul în domeniul expertizei contabile, și altul în domeniul auditului, am devenit consultant fiscal în 2015 și expert contabil în 2017. Dar am și păstrat de-a lungul anilor ideea încolțită pe vrema când am fost dată afară de la interviu pentru că nu aveam experiență: aceea de a-mi deschide propriul cabinet individual. Uitându-mă înapoi, îmi dau seama că am purtat-o în subconștient fără să vreau, ani de zile ca într-un final, să reușesc să pornesc pe propriile picioare, spre sfârșitul anului 2015. La finalul anului 2015, aveam două contracte semnate, în derulare. Până în prezent, am reușit să atrag un portofoliu de peste 30 de clienți, care activează în diverse domenii: agricultură, construcții IT&C, ONG-uri, HORECA.

Atâta vreme cât cifra mea de afaceri continuă să meargă pe o pantă ascendentă, nu mă pot plânge.


Ascultă Viața de Freelancer PODCAST pe:

Anchor.fm, Spotify, Apple Podcast și Soundcloud


Care îți este setupul de lucru?

N-am un setup neapărat, dar pentru mine flexibilitatea este de aur! Sunt un contabil puțin atipic din punctul ăsta de vedere. Lucrez ziua,dar în perioadele aglomerate, lucrez foarte mult noaptea, în primul rând pentru că e liniște și nu sună telefoanele. Lucrez acasă între pisici, lucrez la o terasă, lucrez oriunde găsesc o masă și o conexiune la internet. Nu sunt o workaholică, dar îmi place diversitatea. Singurul motiv pentru care nu scot laptopul în mașină este acela că mi se face rău, dar lucrez cu succes în tren sau în avion. Prefer biroul doar pentru documentele care nu pot fi păstrate electronic din varii motive.

Din 2017 încoace, activitatea mea s-a desfășurat preponderent în spații de coworking, mai exact la Cowork Timișoara, ocazional la Commons Lounge Unirii București, Advents Timișoara (actualmente Outline Marketing), iar azi vă povestesc despre mine din proaspăt-inaugurata locație a celor de la Cowork Timișoara, denumită sugestiv „The Garden”. Îmi place să stau între copaci. Îmi place viața de coworker, peste tot am cunoscut oameni cu care am schimbat idei despre freelancing și business, în general. E ceva diferit, față de a sta îngropat în hârtii în spatele unui birou. Lucrez și de la birou, bineînțeles, dar asta nu inseamnă că nu pot să-mi fac bilanțurile pe malurile Begăi sau în altă parte.

Nu-mi place să stau între patru pereți. Detest chestia asta. Meseria de contabil se poate face și altfel, iar dacă tehnologia îmi permite să lucrez de oriunde, nu văd de ce să stau între patru pereți. Prefer să păstrez pe cât posibil arhive electronice și din considerentul că am obosit să îmi ocup mâinile și spatele cu dosare de acte. E obositor și inutil. Cred că pentru cei ca mine s-a renunțat la dischete și s-au inventat Dropbox-ul și harddisk-urile externe de 2-3TB.

De ce ai nevoie pentru a-ți face treaba cât mai bine?

De liniște și de „mână liberă”. Adică să nu mă bată nimeni la cap. Poate că de asta cel mai bun prieten al meu este noaptea. În plus, nu suport răutatea, bârfa, negativismul, și nici frustrările personale ale oamenilor cu care lucrez. Toți avem probleme atât în afaceri, cât și în viața personală, dar aia nu înseamnă că trebuie să-i tocăm mărunt pe cei din jur, fie ei colegi sau colaboratori. Pentru mine nu există „nu se poate”, pentru mine există doar soluții. Meseria mea nu înseamnă operare de date într-un program de contabilitate.

Meseria mea presupune o adevărată strategie care include un ansamblu de soluții potrivite pentru clientul pentru care lucrez. Nu-mi permit să spun nimănui: „nu mă interesează, descurcă-te”. Eu trebuie să fiu mereu cea care asigură suportul financiar-contabil și tehnic-contabil de care clientul are nevoie, eu sunt cea care vine cu soluții și trebuie să am mereu mintea limpede, ca să le pot asambla corespunzător.

Care a fost primul tău proiect pe care l-ai avut pe freelance? Ce ai învățat din el?

Prima expertiză fiscală pe care am realizat-o la cererea Curții de Apel Timișoara într-un dosar destul de stufos mi-a cam crescut numărul firelor albe din cap. Nu atât pentru dificultatea speței, ci pentru că nu mai redactasem niciodată una cap-coadă, chiar dacă anterior mai colaborasem la realizarea unor lucrări de expertiză, în limitele legii.  A fost momentul în care am înțeles cât de mult depinde o sentință judecătorească de concluziile raportului meu. Acea expertiză m-a determinat să realizez că fiecare virgulă pusă în plus ori omisă poate schimba concluzia finală.

Care sunt lucrurile bune și care sunt lucrurile mai puțin bune în viața ta de freelancer?

Imi place meseria pe care o practic. Am ales-o în deplină cunoștință de cauză și nu regret niciuna din deciziile pe care le-am luat în privința pregătirii mele profesionale, cu excepția faptului că nu-mi mai permite timpul să particip la atât de multe cursuri pe cât aș dori. Partea mai urâtă este că instituțiile cu care sunt nevoită să lucrez sunt din ce în ce mai pline de angajați care nu au nivelul de cunoștințe și competențele pe care ar trebui să le aibă.

Unii clienți încă mai au tendința să mă trateze ca pe un operator de facturi. Pe majoritatea i-am dezvățat de acest mod de gândire, însă mai am de lucru. Aș vrea ca oamenii să renunțe să-mi spună cât valorează munca mea, sau să încerce să îmi forțeze mâna să-mi asum răspunderea pentru faptele și deciziile lor, ori să-mi explice cu lux de amănunte cum se aplică legea într-o anumită situație, pentru că așa le-a spus vecina de la parter care e portar la ANAF.

Dar, în același timp, sunt conștientă că pot mai mult. Poate că încă mai am doza aia de naivitate a începătorului în afaceri care crede că poate schimba mentalități și că se poate diferenția pe o piață ocupată de câteva mii de experți contabili doar la nivelul județului Timiș. Eu încă mai consider că pot și vreau să furnizez clienților mei servicii de contabilitate și consultanță fiscală într-un alt mod decât o fac alți colegi de breaslă. Încă mai pot schimba părerile clienților care consideră că treaba contabilului este să introducă niște date într-un program de contabilitate și atât. Încă mai cred că pot să mă implic activ în afacerile clienților mei și să le aduc pe calea profitabilă, cu idei, sfaturi, soluții, recomandări. Încă mai cred că pot fi altfel și că pot face totul altfel. Poate pentru că eu sunt altfel, cine stie?

Cum reușești să rămâi sănătoasă fizic și psihic? Ce faci pentru asta? Ai vreun secret?

Nu știu. Reușesc. Uneori, mă întreb dacă chiar îmi cunosc limitele. Nu de alta, dar am ajuns să le forțez de atâtea ori, și încă nu mi le-am atins. Cu timpul, am reușit să-mi creez o anumită rezistență la stress. Încă de pe băncile școlii generale am început să lucrez extrem de bine sub presiune, lucru de care mama mea ajunsese să fie de-a dreptul exasperată.

În școala generală, învățam până la 5 dimineața, mergeam la 8 la școală și mai luam și note mari. Alteori, nu mă culcam deloc. Mama mă certa, dar nu a avut ce să-mi facă. Eram pasăre de noapte de câte ori aveam o perioadă mai aglomerată. Exersat în timp, mecanismul acesta de management al stress-ului m-a ajutat enorm de-a lungul anilor. Totuși, cel mai greu este să nu-mi duc problemele de la lucru acasă. La partea asta mai am de lucru.

Care sunt cele mai mari frustrări pe care le ai legat de freelance?

Cea mai mare supărare a mea este legată de startup-uri. Din păcate, pentru mulți consultanți startup-urile reprezintă fie un sector neprofitabil, fie sunt „vaci de muls”, surse de bani obținuți ușor. Sună urât, dar experiența ultimilor ani mi-a arătat că nu sunt departe de adevăr. Nu aș vrea ca această afirmație să fie considerată ca un atac la adresa colegilor mei. Departe de mine acest gând. Însă mă deranjează faptul că, de ani de zile, ajung la mine oameni care îmi reclamă lipsa de îndrumare și de informare din partea contabilului anterior, ori faptul că au plătit bani (și nu puțini!) pe ceva ce în final nu au mai primit.

Îmi ia mai puțin de 5 minute să îmi dau seama dacă un antreprenor a fost informat corespunzător cu privire la obligațiile de natură fiscală care îi revin, sau dacă este total pe lângă subiect. În aceleași 5 minute aflu dacă el cunoaște eventualele facilități de care poate beneficia ori riscurile la care este explus în cazul neîndeplinirii anumitor obligații. Și pentru mine este frustrant să văd oameni care au firme de un anumit număr de ani, dar nu știu ce au în contabilitate. Nu consider că este normal. E adevărat că și clienții se împart în mai multe categorii. Primii sunt cei cărora oricum nu le pasă de nimic din ce le spune contabilul.

Alții sunt cei care ar vrea să știe, dar nu știu cum să pună problema sau nu li se oferă acele răspunsuri de care au nevoie, și o altă categorie sunt cei care conștientizează aceste deficiențe de comunicare și, în final, ajung să caute alt contabil. Ar mai fi o a patra categorie, cei care consideră că le știu pe toate pentru că au citit pe net sau au o cunoștință pe la ANAF care știe tot ce mișcă în țara asta (?!), dar de fapt sunt pe lângă subiect, și o a cincea categorie sunt cei cărora ajungi să le explici de fiecare dată același lucru, dar nu înțeleg nimic și oricum nici nu vor înțelege vreodată pentru că ei nu au de fapt nimic în comun cu business-ul lor și l-au pornit doar pentru că antreprenoriatul e la modă și au auzit că se fac bani din asta.

Dacă de prima și de ultima categorie ajungi să scapi repede (de regulă, aceștia ieșind relativ repede de pe piață), cu ceilalți ai serios de furcă, pentru că cel dinaintea ta nu și-a făcut treaba cum trebuie și ajungi tu să repari oalele sparte. Fiind pusă de atât de multe ori în situația de a mă ocupa de clienți din a doua, a treia și a patra categorie, uneori chiar ajung să am sentimentul că muncesc degeaba…Asta până-mi trece, îmi suflec mânecile și trec la treabă, să văd ce pot să repar și cum. Uneori, nu e deloc ușor.

Ce carte citește Cristina Alexandrescu în prezent? Care este cartea pe care orice freelancer ar trebui să o citească înainte să se apuce de business?

Ai auzit de tikaboo.ro? S-ar putea să merite să citești „Lasă vrăjeala”, cartea lui Paul Melinte. Eu tocmai am ajuns pe la jumătatea cărții. Nu, nu fac o recenzie aici. Dar am descoperit la Paul Melinte multe lucruri care „stau în picioare”. Vă recomand să le descoperiți și voi.

Nu știu dacă există 1 carte care ar trebui să o citească CHIAR fiecare freelancer înainte să se apuce de business. Eu cred că nu există două business-uri la fel, ci doar business-uri care activează pe aceleași piețe, fiecare având rata de succes/eșec în funcție de cum este condus. Dar cred că fiecare antreprenor și freelancer ar trebui să urmărească literatura și presa de specialitate în domeniul în care dorește să pornească un business. Nu cred că există rețete universal valabile.

Alege să faci business în domeniul în care ești bun și știi că vei putea deveni unul din cei mai buni. Alege să înveți, să te perfecționezi în domeniul tău.  Alege-ți cu atenție piața, ține cont de comportamentul consumatorului și tendințele pieței pe care dorești să intri, urmărește fluctuațiile, urmărește pe cât posibil tot ce mișcă pe piața respectivă. Nu încerca să aplici într-o piață rețete citite pe internet și aplicate pe alte piețe. Comportamentul unui consumator din România diferă de unul din Australia, China sau Statele Unite.

Scoate-ți din cap ideile de genul „X a făcut 1 milion de euro într-un an și a scris o carte despre asta. Pot și eu.” Da, teoretic poți, practic însă, te așteaptă ani de muncă și de învățare până când vei ajunge la acel milion de euro. Și vei pierde. Timp, bani, contracte, resurse, dar da, vei pierde. Dacă ai trecut prin etapele de mai sus și acceptat faptul că oricând poți pierde, felicitări, înseamnă că ai 1 șansă din 1000 să reușești să găsești nișa pe care să intri și poți construi un business de viitor prin forțe proprii.

Ce ai putea să faci acum care să schimbe ceva în bine în businessul tău peste 5 ani?

În primul rând, cred că fiecare freelancer trebuie să admită că poate greși. Și eu pot greși, normal. Doar că, prin natura meseriei, am un avantaj: am învățat mult din greșelile altor antreprenori, cărora le-am ținut ori supravegheat contabilitatea de-a lungul anilior. Nu am auzit doar vorbe, am văzut cifre, contracte, documente, consecințe juridice. E și bine, e și rău. E și un avantaj, cât și o piedică în calea dezvoltării mele, pentru că am informații, dar din cauza faptului că am văzut prea multe, am căpătat o doză de scepticism accentuat la orice.                                                                                                                                                          

Dar, în același timp, cred că fiecare freelancer și antreprenor trebuie să fie conștient că nici un business nu  are o durată de viață infinită. Ca să crezi că ceva poate crește la infinit, trebuie să fii ori nebun, ori economist.

Ce pot eu să fac? Sunt multe de spus. Cu siguranță, o să continui să investesc în el. Orice business trebuie în primul rând să fie vizibil, însă cartea sa de vizită o constituie calitatea serviciilor. Nu voi reuși niciodată să ofer servicii de o calitate tot mai înaltă fără investiții. Or, asta înseamnă cursuri de pregătire, investiții în tehnologie și marketing. Am început de curând să lucrez la rebranding. Următorii ani vor fi decisivi pentru mine, pentru că am ajuns în stadiul în care consolidarea portofoliului de clienți este un „must”. Vor face diferența între a duce acest business mai departe sau nu.

Ce lucru de azi ai vrea să și-l amintească Cristina Alexandrescu peste 10 ani? 

Vreau să-mi amintesc toți pașii pe care i-am făcut începând cu momentul zero, vreau să-mi amintesc unde am greșit, de ce am greșit, și ce să fac să nu mai repet greșeala. E un lucru vital în business.. Nu-ți permiți să greșești de două ori. O singură greșeală te poate scoate înafara pieței. Rețeta unui business de succes se găsește în gradul de cunoaștere al business-ului propriu și a relațiilor sale cu cerințele piețe.

În România, piața de consultanță se bucură de o concurență absolut uriașă. Nu concurența este problema. Este loc pe piață pentru toată lumea. Dar, din păcate, în cele mai multe situații, concurența se bazează pe preț, nu pe calitatea serviciilor, ceea ce creează neîncredere la nivelul mediului de afaceri. Pur și simplu, antreprenorii nu mai pun preț pe munca și serviciile firmelor de consultanță. În goana după contracte și bani, dar în egală măsură presați și de lipsa personalului calificat, prestatorii nu dau întotdeauna dovadă de conștiinciozitate așa cum ar trebui, iar lipsa de seriozitate a unora ajunge să-i afecteze și pe toți ceilalți, pentru că nu face altceva decât să contribuie la scăderea încrederii în meseria noastră.  E un cerc vicios.

Cum pot lua legatură oamenii cu tine?

Pe mine mă găsiți: www.ro-tax.ro. Doresc mult succes tuturor celor care vă urmăresc, indiferent dacă sunt freelanceri sau nu. Vouă, celor care sunteți oamenii din spatele Vieții de Freelancer, vă doresc mult succes în toate proiectele care le întreprindeți și prin care contribuiți la formarea unei generații de freelanceri și antreprenori mai bine informați și mai responsabili, și, implicit, la crearea unui mediu de afaceri mai sănătos. 


Acesta a fost interviul cu Cristina Alexandrescu.

Pentru resurse, articole, tooluri și informații despre cum îți poți construi un business de succes, vizitează secțiunea noastră gratuită: Școala vieții de freelancer.

Daca îți place ce facem, abonează-te la newsletterul nostru: https://viatadefreelancer.ro/mail/ sau intră în grupul de Facebook Viata De Freelancer Romania.