Comunitatea viata de freelancer: Interviu cu Lăcrămioara Vidru
Sumar articol
Cine este Lăcrămioara Vidru?
Buletinul îmi zice Lăcrămioara Vidru, eu îmi zic „Freelancer de bibilit cuvinte”, iar cei mai cei prieteni, Eke.
În mare parte fac pe deşteapta în scris. Pentru alţii mai mult decât pentru mine. Oficial şi pe englezeşte i se spune Copy & Content Writing. Neoficial şi pe româneşte e treaba aia cu livratul de cuvinte potrivite.
Ce scriu? Ce pot şi ce mi se cere: conţinut pentru website-uri, social media, newslettere, landing page-uri, articole de blog, descrieri de produs, texte pentru reclame PPC, broşuri, flyere şi prezentări. Şi, pe alocuri, mail-uri oficiale scrise neoficial ori chichiţe SEO, de dat bine pe Google.
Teoretic, treaba cu freelancing-ul a început prin 2011-2012 (când nici nu ştiam că aşa îi zice), cu nişte colaborări, la distanţă, pe redactare de ştiri şi articolaşe online pentru un grup de editură şi consultanţă în afaceri din Bucureşti. Tot pe atunci, am început să dau cu subsemnatul pentru un producător român de hăinuţe pentru copii. Mă munceam cu pagina lor de Facebook, copy-uri pentru campanii de promovare şi orice mai aveau ei nevoie pe comunicare. Am lucrat şi cu RRA, o vreme. Eram corespondent şi mă tot chinuiam să-mi fac voce de radio.
Practic însă, cred că am început să iau în serios freelancing-ul odată cu relocarea în Bucureşti, prin 2015. Am fost suficient de norocoasă să prind nişte proiecte cu recurenţă de la bun început, aşa că nu m-am mai simţit motivată să-mi caut job serios de femeie serioasă.
De-aia îmi vine să zic că sunt un freelancer atipic, care n-a avut şansa (sau neşansa) să dezerteze de prin vreo agenţie sau corporaţie odată cu revelaţia că sensul vieţii sale este să lucreze în pijamale. Cu un roze demidulce drept companie.
Asculta Viata de Freelancer PODCAST pe:
Care iti este setupul de lucru?
Cel mai bun prieten al meu e, invariabil, Word-ul. De mână nu mai scriu decât notiţe în agendă. Asta ca să mă minunez ce scris de mână neatractiv am ajuns să am.
Word, laptop, internet şi muze. Asta-i, în mare, cam tot ce-mi trebuie ca să-mi fac de lucru. Aaa, şi un loc în care să nu roşesc de faptul că-mi trebuie să lucrez cu picioarele pe birou, câş pe sub birou şi sub mine. Sau într-o râlă. De-aia locul ăsta e, de obicei, colţul din sufrageria de acasă.
De ce ai nevoie pentru a-ti face treaba cat mai bine?
Cel mai mult şi mai mult am nevoie de o minte limpede, odihnită şi capabilă de focus. De cafeaua de dimineaţă şi de un brief completat cu simţ de răspundere de client. Si de o comunicare rapidă şi inteligibilă cu el.
Îmi mai trebuie puterea de a da ignor oricăror elemente disturbatoare, precum bâzâit de notificări din WhatpApp şi Facebook, SMS-uri şi apeluri neimportante, reclama aia online la pantofi sau copilul ????. Uneori, îmi trebuie să mă alint cu muzică în timp ce lucrez.
Rutina ţine, ce să vezi, de un program ca de corporaţie, de la 9.00 la 17.00, de luni până vineri. Chestia asta derivă mai mult dintr-o constrângere, decât dintr-o alegere, constrângere care are legătură şi cu fişa postului de mamă.
Apoi, încă n-am reuşit să mă conving pe deplin că e ok să stau degeaba în mijlocul zilei, să-mi trag sufletul sau să trag un pui de somn, dacă aşa îmi vine şi convine. Mă apasă prea tare vina şi FOMO.
Care a fost primul tau proiect pe care l-ai avut pe freelance? Ce ai invatat din el?
Aş zice că primul proiect adevărat pe freelance a venit pe recomandare, de la un prieten. Era un short-term project în zona de IT şi mă facuseră responsabilă cu scrisul catchy pentru noul site pe care îl lansau.
Cred că ăla a fost momentul când am înţeles că e de înţeles ca preţurile să difere în funcţie de client, proiect şi importanţa proiectului. Prietenul cu recomandarea a avut grijă să-mi ajusteze fee-ul iniţial. Ca să-mi fie bine.
Revelaţia experienţei: cuvintele nu trebuie vândute la kilogram. Nici pe 2 lei. Mai ales când ele sunt în măsură să facă diferenţa.
Care sunt lucrurile bune si care sunt lucrurile mai putin bune in viata ta de freelancer?
Îmi place că pot să lucrez în pijamale, deşi nu lucrez în pijamale. Îmi place că nu trebuie să mă arunc în fiecare zi în traficul bucureştean, ca să mă umplu de nervi şi sudălmi. Îmi place că pot să ies la o cafea în miezul zilei şi al săptămânii fără să cer voie. Şi că, teoretic, pot să lucrez de oriunde, mai puţin de la plajă (credeţi-mă, nu-i de stat cu un laptop fierbinte pe o plajă fierbinte). Şi-mi mai place intimitatea de a lucra eu cu mine, la mine.
Lucrurile sunt mai puţin fun când vine vorba că trebuie să-mi dau singură de muncă, că trebuie să-mi organizez singură acea muncă, că trebuie să învăţ, să mă felicit şi să mă îmbărbătez singură.
Şi mai e sentimentul ăla de lipsă de apartenenţă, de lipsă de colegi cu care mă hlizesc când scriu câte-o prostie sau cărora să mă plâng de şeful cel rău.
Cum reusesti sa ramai sanatoasa fizic si psihic? Ce faci pentru asta? Ai vreun secret?
Fizic prin sport. Ceea ce e ironic pentru cineva care, deşi a dat BAC-ul la sport, strâmba mereu din nas la orele de sport. Mi-au luat ceva vreme, dureri de picioare şi spate ca să pricep că nu-i alt remediu mai bun pentru ele. Sau pentru crescut nivelul de serotonină din sânge.
Mintal tot prin sport. Doar că nu singur, ci într-o combinaţie sau alternanţă cu un somn bun, o carte bună şi o ieşeală bună.
Care sunt cele mai mari frustrari pe care le ai legat de freelance?
Cea mai cea e când primesc un brief (la care eu am lucrat serios), care e neserios de gol de informaţii.
Apoi, momentele alea când clientul zice „dincolo era mai ieftin”, când mă caută pe la 10 p.m. ori într-o superbitate de zi de duminică şi când pare că nu înţelege că eu trăiesc din ce muncesc, carevasăzică şi din factura aia neachitată de vreo lună.
Şi mai sunt, dar nu vreau să descurajez pe nimeni. ????
Ce carte citesti in prezent? Care este cartea pe care orice freelancer ar trebui sa o citeasca inainte sa se apuce de business?
Fix acu` am „Omul în căutarea sensului vieţii” (Viktor Frankl) pe noptieră şi „Cum să scriem bine” (William Zinsser) pe birou. Asta de pe birou, e, săraca, cea mai umilită, pentru că ritualul meu de citit e prins, mai degrabă, în rutina de seară, când deja nu mai sunt la birou.
Dintre cele foarte recente, care m-au făcut să mă zvârcolesc citindu-le: „Eleanor Oliphant Is Completely Fine” (Gail Honeyman) şi „Să nu râzi” (Raluca Feher).
Cât despre cartea pe care orice freelancer ar trebui să o citească, nu mă simt în stare să numesc una, aşa că las pe alţii.
Important e să citească.
Ce ai putea sa faci acum care sa schimbe ceva in bine in businessul tau peste 5 ani?
Cine o să citească asta o să ridice din sprânceană, după care o să râdă, dar îmi asum, că acelaşi lucru îmi vine şi mie să fac.
Aşadar şi prin urmare, lucrul ăla – primordial, esenţial şi obligatoriu – care să facă lucrurile să meargă mai înspre bine e… un site. Propriu, personal şi de prezentare.
Apoi, mai multă vizibilitate în online şi offline, mai mult networking, nişte skill-uri noi.
Şi mai multă încredere.
Ce lucru de azi ai vrea sa si-l aminteasca Lăcrămioara Vidru de peste 10 ani?
Că am fost o norocoasă să ajung să fac ceea ce-mi place, chiar dacă mai mult întâmplător decât după o perioadă de meditaţie revelatoare.
Daca ai da un singur sfat unei persoane care vrea sa devina freelancer, care ar fi acela?
Să fie gata să dea ce-i mai bun la fiecare proiect. Şi să-şi stabilească fee-ul corect pentru asta.
Cum pot lua legatura oamenii cu tine?
Pe mail ([email protected]),
Pe Skype (lacramioara.vidru),
Pe Facebook (https://web.facebook.com/lacramioara.vidru)
Pe LinkedIn (https://www.linkedin.com/in/l%C4%83cr%C4%83mioara-vidru-aab89543/).
Site n-am. Încă. Sunt ca cizmarul, am fost prea ocupată cu bibilitul de cuvinte.
